Haideți să vorbim despre Realitate și Așteptări, despre „Defecte” vizibile și ascunse
Nu mă trezesc și nu m-am trezit niciodată cu genele ondulate sau cu buzele perfect conturate și colorate în nuanța zilei. În funcție de cheful pe care îl am și de evenimentele la care urmează să particip ALEG să mă machiez sau nu.
“Dar nu ai nevoie de machiaj, arați bine natural și dacă Dumnezeu ne voia machiate, ne nășteam direct cu fard pe pleoape” mi-a spus la un moment dat o “amică”. Așa o fi! Cine sunt eu s-o contrazic?
Cred că fiecare dintre noi are puterea de a alege:
📌 machiat sau nemachiat;
📌 coafat sau ciufulit;
📌 slab sau gras;
📌 asumat sau rușinat;
📌 fericit sau frustrat.
Dă-mi voie să-ți adresez o întrebare: dacă mergi la piață ca să-ți cumperi o mătură și una este vai și amar de capul ei ciufulită și descentrată, iar cealaltă este cu firele frumos aranjate și prinse bine, pe care o vei alege? Departe de mine gândul de a ne compara pe noi cu măturile, însă ceea ce vreau să subliniez este că design-ul nostru natural este să alegem lucrurile frumoase, iar pe celelalte să le luăm și să le „aranjăm”. Suntem creați să căutăm frumosul sau să vedem imediat defectele.
M-am născut cu 3 săptămâni mai târziu decât ar fi trebuit. Cred că am stat la negocieri cu Dumnezeu dacă să vin sau nu pe lumea aceasta sau pur și simplu am tras cu ochiul afară și când am văzut ce caniculă este am zis: „Pas! Eu mai stau aici!” M-am născut în iulie la 40 de grade cianotică și cu o o semi-pareză care avea să fie descoperită mulți ani mai târziu când cineva mi-a spus că am gura strâmbă.Atunci am fost la un control și mi s-a spus că am un nerv nefuncțional și că nu am ce face. Nu m-a deranjat înainte, nu mă deranjează nici acum. Mi se pare sexy felul în care Gerard Butler vorbește cu gura într-o parte. Vouă nu? Are același „defect” și nu l-a împiedicat să aibă o carieră uimitoare.
Am pistrui. Muuuuulți și-i iubesc la nebunie. Nu m-am chinuit niciodată să scap de ei deși oferta de creme și poțiuni miraculoase este fantastică și multe persoane binevoitoare s-au repezit să mi le vâre sub nas: „Asta te va scăpa de pistrui!” de parcă aș fi suferit de cine știe ce boală incurabilă.
Am cearcăne. Nu am fost o tocilară, dar mi-a plăcut să studiez. Indiferent că am fost elevă sau mamă, după ce copiii s-au culcat, am citit și am învățat. Studiul și educația nu sunt native și nici nu face nimeni Upload de informații în capul nimănui. Am studiat și studiez în continuare, având convingerea că prin educație putem crea o lume mai bună pentru noi și pentru generațiile viitoare. Prețul pe care l-am plătit, CEARCĂNELE, sunt un preț infim în comparație cu ceea ce am primit în plan intelectual și spiritual.
Am sprâncenele „strâmbe”. Am auzit la un moment dat o frază faină cum că sprâncenele trebuie să fie surori, nu gemene. Gata! Am rezolvat problema.
Multe dintre persoanele pe care le-am întâlnit mi-au indicat cu generozitate defectele mele fizice și mi-au recomandat „tratamentele” aferente de parcă ele s-au născut perfecte. Târziu mi-am dat seama că era doar un modus operandi pentru ca ele să se simtă mai bine. De reținut! NICIODATĂ un bărbat nu mi- a zis că ar fi ceva în neregulă cu mine. NICIODATĂ! Hm! Oare de ce? Știu răspunsul, dar îl voi lăsa pentru un articol viitor.
Oricum am decis că ceea ce LUMEA numește „defecte” eu să le consider PARTICULARITĂȚI.
De la bunul meu prieten Rajko Kuzmanovic am învățat că suntem Unici, Originali și Irepetabili.
Ceea ce mă sperie însă cel mai tare nu sunt „defectele” pe care le vedem și pe care încercăm să le ascundem.
Mă sperie acele „defecte” pe care nu le vedem.
Pentru că ceea ce știu oamenii să ascundă cel mai bine sunt defectele de caracter. Mi-am dat seama că „bârfa” este cea mai simplă modalitate de a atrage atenția de la neajunsurile de caracter. În fond și la urma urmei dacă te mânjesc pe tine suficient de tare cu noroi, lumea nu va vedea că și eu sunt murdară pe față. Mărturisesc că am avut o perioadă în care m-am izolat de lume pentru că am considerat că lumea este urâtă și pentru că în ziua de azi „nu mai poți avea încredere în nimeni”. Și când auzi fraza aceasta de câteva ori începi să crezi în ea. Iată ce altceva mai auzisem și ajunsesem să cred:
📌 nu poți avea încredere în oameni;
📌 mai devreme sau mai târziu cineva îți „dă țeapă”;
📌 dacă scoți capul mai sus cineva îți dă în cap;
📌 oamenii nu vor să schimbe nimic;
📌 trăim într-o țară de c...cat și multe altele.
Când aceste fraze ne sunt turnate în urechi în mod repetat ele ajung să devină realitatea noastră. Din fericire mi-am dat seama că nu toți oamenii sunt la fel și că prin credințele noastre putem modela realitatea noastră. Evident că nu putem schimba realitățile geo-politice care se întâmplă în lume, dar putem alege gândurile care predomină în mințile noastre. M-a fascinat studiul lui Masaru Emoto despre modul în care apa este influențată de mesajele pe care le transmitem. În cartea sa „Miracolul Apei” explică detaliat aceste aspecte. Dacă nu ai această carte o poți descărca în mod GRATUIT și te poți bucura de o lectură ușoară de weekend.
Indiferent de ce se întâmplă în lume alegerile ne aparțin. „Chiar și atunci când am luat țeapă?!” DA! Mai ales atunci, pentru că înseamnă că trebuia să înveți o lecție. Poate că nu ai prospectat bine clientul, nu ai verificat informațiile despre el, ai lucrat fără forme legale sau pur și simplu nu ți-ai ascultat instinctul. Când ne dăm seama că facem Alegeri 24/7 și că nimeni nu ne forțează să alegem într-un anumit fel, ajungem în sfârsit să ne asumăm responsabilitatea, nu doar asupra erorilor din viața noastră, ci și asupra soluțiilor.
În încheiere voi răspunde la întrebare „Și atunci de ce te fardezi?”. Pentru că îmi place să văd dimineața cum mă transform din „mătură ciufulită” într-un aranjată. Simetria și uniformitatea îmi dau un confort psihic și emoțional . Îmi plac culorile și mesajul pe care-l transmit ele. Mă fardez deoarece cred că Dumnezeu vrea așa. În nici o icoană din biserică nu am văzut-o pe Fecioara Maria cu pistrui, încercănată (deși suferința ei este chinuitoare) și îmbrăcată dezordonat. Unii ar spune că asta este blasfemie.O fi! Nu zic ba! Voi vedea la Judecata de Apoi. Aici, pe Pământ am ales să nu mai permit nimănui să mă judece pe munca mea mea, efortul meu și energia mea. Și nici tu nu ar trebui să-i mai lași pe alții să-ți „dicteze” ce și cum poți să faci , să fii sau ce defecte abominabile ai putea avea.
Nu spun că suntem perfecți! Nimeni nu este, dar din imperfecțiunile noastre se naște efortul de corecție și progres care nu ar fi fost posibil fără însăși existența acelor defecte.
A voastră în succes,
PS: dacă ți-a plăcut articolul te rog să-i dai share pe paginile tale de socializare sau să ne lași un Like sau un comentariu mai jos.