De ce avem prea multe grupuri de WhatsApp și cum alegem din care plecăm

Azi dimineață am deschis WhatsApp și am înghețat puțin. Aveam peste 170 de mesaje necitite. Nu de la o singură persoană, ci împrăștiate în zeci de grupuri diferite. Grupuri de familie, grupuri de foste colege, grupuri de la cursuri pe care le-am făcut acum doi ani, grupuri de networking, grupuri create pentru un eveniment care s-a terminat de mult și nimeni nu s-a mai gândit să le șteargă.

Am început să dau scroll, așa cum facem cu toții. Câteva secunde la fiecare grup, un ochi rapid, poate un emoji de răspuns, apoi mai departe. Și pe la jumătatea listei mi-a venit un gând care m-a oprit din scroll: sunt în foarte multe grupuri. Foarte, foarte multe. Și dacă sunt sinceră cu mine, nu toate îmi aduc ceva bun.

Unele mă informează. Altele mă streseaza. Unele îmi aduc oportunități. Altele îmi consumă timpul fără să-mi dea nimic în schimb. Și atunci mi-am pus întrebarea pe care cred că mulți dintre noi o evită, pentru că răspunsul ne face să ne simțim puțin vinovați: de ce simțim nevoia să fim în atât de multe grupuri, chiar dacă știm, undeva în adâncul nostru, că nu ne sunt de folos?

Frica de a pierde ceva

Primul răspuns care mi-a venit în minte este frica de a rămâne pe dinafară. În engleză are chiar și un nume, FOMO, prescurtare de la fear of missing out, adică frica de a pierde ceva important. Nu vrem să pierdem o informație. Nu vrem să pierdem o oportunitate de afaceri. Nu vrem să fim ultimii care află o veste, o glumă din grupul de prieteni sau o schimbare la locul de muncă.

Gândește-te la ultima dată când ai vrut să părăsești un grup și te-ai oprit chiar înainte să apeși butonul. Ce gând ți-a trecut prin cap? Probabil ceva de genul: dar dacă se întâmplă ceva important și eu nu mai știu? Dar dacă pierd o veste? Dar dacă ceilalți cred că m-am supărat pe ei? Aceste gânduri sunt normale, dar de multe ori sunt exagerate. Realitatea este că, dacă ceva chiar e important pentru tine, vei afla oricum, printr-un mesaj direct, printr-un telefon sau pur și simplu pentru că viața are grijă să te informeze.

Dacă stăm puțin mai mult cu gândul acesta, observăm ceva interesant. FOMO nu este, de fapt, frică de informație. Este frică de regret. Ne e teamă că, peste o săptămână sau peste o lună, o să aflăm despre ceva ce s-a întâmplat într-un grup din care am plecat și o să ne simțim proști sau excluși. Dar dacă ne uităm sincer în urmă, de câte ori chiar s-a întâmplat asta? De câte ori a fost regretul real și de câte ori a fost doar imaginat, o poveste pe care ne-o spunem ca să ne justificăm de ce rămânem?

Această frică de a pierde ceva este legată de o alta, mai veche și mult mai adâncă: frica de a fi exclus din grup. Acum mii de ani, apartenența la un grup a însemnat literalmente supraviețuire. Cine era exclus din trib rămânea singur, fără protecție, fără hrană sigură, fără șanse mari de supraviețuire. Creierul nostru încă funcționează, în mare parte, după aceleași reguli, chiar dacă azi grupul este un chat pe telefon, nu un trib în jurul unui foc. Așa se explică de ce simțim un mic disconfort, aproape fizic, când ne gândim să părăsim un grup, chiar dacă rațional știm că nu ne mai aduce nimic.

Frica asta de excludere are o formă foarte concretă în viața noastră digitală. Ne gândim: dacă plec din grup, or să observe? Or să creadă că sunt supărată? Or să vorbească despre mine? Ne imaginăm reacții negative din partea unor oameni care, de cele mai multe ori, nici nu observă când cineva părăsește un grup. Suntem mult mai preocupați de propria noastră imagine în ochii celorlalți decât sunt ceilalți preocupați de noi. E un gând liniștitor, dar și puțin dureros, pentru că arată cât timp și energie am investit în griji care, în mare parte, există doar în mintea noastră.

Mai există și o a treia frică, mai puțin discutată, dar la fel de puternică: frica de a lua o decizie greșită. Ne e teamă că, dacă plecăm dintr-un grup, o să pierdem ceva ce nu putem recupera. Frica aceasta ne ține blocate în nehotărâre, undeva la mijloc, nici prezente cu adevărat în grup, nici plecate. Rămânem pentru că e mai ușor să rămânem decât să decidem. Și tocmai această nehotărâre, repetată în zeci de grupuri, este cea care ne consumă cel mai mult.

Toate aceste frici au un lucru în comun. Nu sunt despre grup. Sunt despre noi și despre nevoia noastră de siguranță. Odată ce recunoști asta, poți să te uiți la fiecare frică cu mai multă blândețe și, în același timp, cu mai multă claritate. Nu trebuie să lupți cu frica sau să o ignori. Trebuie doar să o vezi clar, să-i spui pe nume și apoi să decizi dacă, în ciuda ei, alegerea de a rămâne sau de a pleca îți face bine cu adevărat.

Sunt grupuri și grupuri

Dar aici apare întrebarea adevărată, cea care contează cu adevărat. Nu toate grupurile sunt la fel și nu toate merită aceeași atenție. Cum știi când e momentul potrivit să intri într-un grup nou? Cum știi când merită să rămâi, chiar dacă nu citești fiecare mesaj? Și, cel mai greu, cum știi când a venit timpul să pleci?

Am stat cu întrebarea asta câteva zile și am ajuns la o concluzie care m-a surprins puțin pe mine însămi. Nu are legătură directă cu banii, deși banii contează. Are legătură, în primul rând, cu relațiile pe care le construiești și cu rezultatele reale pe care ți le aduce fiecare grup în parte. Cred că, dacă te uiți cu atenție, orice grup din viața ta intră, de fapt, într-una din patru categorii mari.

Grupuri de informare. Acestea există ca să te țină la curent. Un grup de părinți de la școala copilului, un grup al asociației de proprietari, un grup cu vești din domeniul tău de activitate. Ai nevoie de anumite informații, iar grupul ți le oferă la timp. Atât. Nu aștepți prietenii de-o viață de acolo și nici nu te aștepți să faci bani din el. Rolul lui este clar și, cât timp îți este util, are sens să rămâi.

Grupuri de relații. Aceste grupuri te ajută să construiești legături noi, să faci networking, să te apropii de oameni care gândesc ca tine sau care lucrează în același domeniu. Poate e un grup format după un curs, un grup de foști colegi de facultate care încă țin legătura sau o comunitate formată în jurul unei pasiuni comune. Valoarea lor nu stă în informația transmisă, ci în oamenii pe care îi cunoști și în ușa pe care ți-o deschid către alte oportunități.

Grupuri care aduc bani. Aici lucrurile sunt mai simple de evaluat, deși nu întotdeauna simplu de acceptat. Întrebarea de bază este: acest grup mă ajută, direct sau indirect, să câștig mai mult? Poate e un grup de clienți potențiali, un grup de colaboratori sau un grup unde afli despre oportunități de afaceri. Dacă răspunsul este da, grupul merită timpul investit. Dacă răspunsul este nu, sau dacă nu ai mai făcut nicio conexiune valoroasă de luni de zile, e un semnal clar.

Grupuri care îți fac bine. Ultima categorie este, poate, cea mai ușor de ignorat, dar deloc mai puțin importantă. Sunt grupurile care te fac să râzi, care te relaxează după o zi grea, în care înveți lucruri noi doar din curiozitate sau în care pur și simplu te simți bine printre oamenii aceia. Nu îți aduc bani și nici informații esențiale, dar îți aduc stare bună. Iar starea bună, la finalul zilei, contează la fel de mult ca restul.

Ce se întâmplă însă cu grupurile care nu se încadrează clar în niciuna dintre aceste categorii? Cele în care intri să citești, dar nu afli nimic nou de luni de zile. Cele în care nu ai construit nicio relație reală. Cele care nu-ți aduc niciun ban și nu-ți aduc nici măcar un zâmbet. Acelea sunt răspunsul tău. Dacă nu poți spune clar ce îți oferă un grup, probabil că nu-ți oferă nimic.

Alegerea îți aparține

Aici ajungem la partea cea mai importantă. Nu ești obligată să fii în toate grupurile din care faci parte acum. Chiar dacă ai fost invitată de un prieten drag, chiar dacă a fost creat cu bune intenții, chiar dacă în trecut ți-a fost de folos. Grupurile, la fel ca relațiile, se schimbă în timp, iar ceea ce a fost valoros acum un an poate să nu mai fie valoros astăzi.

Diferența dintre o persoană care se simte copleșită de telefon și una care se simte în control nu stă în câte grupuri are, ci în cine a decis să facă parte din ele. Când rămâi într-un grup din inerție, pentru că așa a fost dintotdeauna sau pentru că ți-e teamă de reacția celorlalți, grupul te controlează pe tine. Când rămâi într-un grup pentru că ai analizat clar ce îți aduce și ai decis conștient că merită, tu controlezi relația cu acel grup. E aceeași apartenență, dar are un cu totul alt efect asupra ta.

Asta înseamnă, de fapt, să alegi asumat. Nu e vorba doar să pleci din grupuri. E vorba să-ți dai voie să analizezi, fără vinovăție, fiecare parte din viața ta care îți cere timp și atenție, și să decizi conștient dacă merită locul pe care i l-ai dat. E o formă de respect față de propriul tău timp, care este, la urma urmei, singura resursă pe care nu o poți recupera niciodată.

Fiecare grup din care faci parte îți consumă ceva, chiar dacă nu îți dai seama imediat. Îți consumă timp, pentru că trebuie să citești, chiar și rapid, zeci de mesaje. Îți consumă energie mentală, pentru că fiecare notificare este o mică întrerupere a atenției tale. Și, mai subtil, îți consumă spațiu emoțional, pentru că mintea ta ține evidența, undeva în fundal, a tuturor conversațiilor de care ești parte.

Dacă un grup nu îți aduce informație utilă, relații care contează, bani sau bucurie, atunci probabil îți ia mai mult decât îți dă. Iar asta, pe termen lung, nu este sănătos. Nu pentru că grupurile în sine ar fi rele, ci pentru că timpul și energia ta sunt resurse limitate, iar tu decizi unde le investești.

A părăsi un grup nu înseamnă a respinge oamenii din el. Nu înseamnă că nu-ți mai pasă sau că te-ai supărat pe cineva. Înseamnă doar că ai devenit conștientă de propriile tale priorități și ai decis să le respecți. Este un act de claritate, nu de răceală. Și cu cât exersezi mai mult acest gen de decizie, cu atât devine mai ușor. Prima ieșire dintr-un grup e greu de făcut. A zecea nici măcar nu o mai observi ca pe un efort.

Puterea de a alege asumat nu se oprește la grupurile de WhatsApp. E un exercițiu mult mai mare, pe care îl exersezi de fiecare dată când alegi conștient cui îi dai din timpul tău, din atenția ta și din energia ta. Fiecare da conștient pe care îl spui unui lucru care contează este, în același timp, un nu spus tuturor lucrurilor care nu mai contează. Și fiecare astfel de alegere te apropie puțin mai mult de o viață pe care chiar tu ai construit-o, nu una care s-a adunat din întâmplare, mesaj cu mesaj și grup cu grup.

Așa că data viitoare când deschizi telefonul și vezi zeci sau sute de notificări, oprește-te un minut înainte să dai scroll în viteză. Numește frica, dacă apare, fără să-i dai voie să decidă în locul tău. Întreabă-te, pentru fiecare grup important, ce îți aduce cu adevărat: informație, relații, bani sau bucurie. Și dă-ți voie, fără vinovăție, să pleci din cele care nu-ți mai aduc niciunul dintre aceste lucruri. Telefonul tău, timpul tău și liniștea ta merită această alegere asumată.