5 Lucruri care îți blochează dezvoltarea și fericirea

Actualizată în: 20 aug.

Citim cu toții diverse citate motivaționale, aparținând oamenilor care sunt sau au fost mai deștepți decât noi. Le dăm dreptate și îngânăm în barbă cuvinte de aprobare sau ne ducem cu gândul la propriile noastre comportamente. Unele dintre acestea ne „instigă” la a trece la acțiune, în timp ce altele ne fac să ne încruntăm pentru că aruncă o umbră deasă asupra unei părți din noi pe care credem că nu o mai putem schimba. Oare așa să fie?

Ca trainer de Programare Neuro Lingvistică, formator și coach nu mă plictisesc niciodată - DE MINE! Cu riscul de a părea narcisistă, propriile noastre persoane oferă întotdeauna cel mai bun material didactic de studiu și practică. Astfel am descoperit și descopăr despre mine tot felul de lucruri noi, fațete diverse ale personalității și manifestării mele în acest Univers. Cele care îmi plac nu mă deranjează după dictonul „Mie mi-e bine când îi fain!”. Pe cele care mă „împiedică” le privesc în ochi, le invit în ședință 1 la 1 (cu mine, evident) și, fie le accept că sunt acolo ca să mă susțină la un moment dat sau aleg să le schimb pentru că nu mai am nevoie de ele. Asta mă duce automat cu gândul la toate acele lucruri pe care le ținem lipite de noi asemeni unui apendice care nu a aflat că între timp am evoluat și este inutil. Așadar iată descoperirile mele în materie de „lucruri” care ne țin pe loc și nu ne lasă să evoluăm și, mai ales, ce putem face în legătură cu ele.



1. Înainte să-i „repari” pe ceilalți, trebuie mai întâi să te repari pe tine

Din păcate acesta este una dintre convingerile limitatoare care ne împiedică cel mai mult să progresăm. Apare din lipsa noastră de siguranță și din temerea că nu putem să-i ajutăm pe alții dacă nu ne-am ajutat mai întâi pe noi. Am descoperit că adevărul este undeva la mijloc și că mai degrabă este un proces care se produce concomitent cu ajutorarea celorlalți pentru că poate genera alte perspective și semnificații. Se spune despre români că sunt o națiune „defectă” care este tributară celui de-al doilea război mondial (a se vedea bunicii noștri), comunismului, corupției de după revoluție, pandemiei, etc. MEREU VA FI CÂTE CEVA pentru care să plătim tribut mental și emoțional. Dacă nu este una, este alta și niciodată nu vom reuși să ne reparăm pe de-a întregul. Adevărul este că dintr-o frică fantastică de eșec sau de ieșirea în afara zonei de confort îți amâni acțiunile și te ascunzi în spatele evenimentelor, mascând astfel propriile drame. Este timpul să recunoști față de tine toate acestea și să treci la acțiune.


2. Frica de eșec

Frica de eșec vine dintr-o meteahnă eronată a școlii pe care o facem și a părinților care ne vor de nota 10, olimpici și cu coroniță pe cap. Această grilă de notare care generează mereu comparația cu ceilalți, a născut în noi sentimentul că nu suntem suficient de buni, ne-a scăzut încrederea și stima de sine. Nu spun că o competiție sănătoasă nu este bună, ci doar că termenul de comparație nu este corect. Sistemul ne-a învățat că dacă nu suntem buni la matematică și română ... nu suntem buni. Nu contează că ești un bun atlet sau că înveți cu ușurință limbi străine, examenul de Evaluare Națională, Treapta sau Capacitatea (cum îi mai spune zilele astea - aceeași Mărie cu altă pălărie) tot la mate și română se dau. Frica de eșec vine și din toate acele lucruri pe care le-ai încercat cu bucurie și curiozitate și nu ți-au ieșit conform viziunii adultului care te supraveghea. În loc ca încercarea ta să fie lăudată și încurajată, te-ai trezit că ești certat. La polul opus cel care nu a făcut nimic (nici măcar nu și-a bătut capul să încerce) nu a pățit nimic. Și de aici concluzia că decât să eșuezi mai bine să nu faci nimic.

Problema când nu facem nimic este că nu trăim nimic, nu simțim nimic și în noi sau în jurul nostru este un mare NIMIC! Nimic mai dureros pentru ca o viață de om să se stingă fără să fi fost trăită.


3. Ce va spune lumea

Ce va spune lumea? Chiar așa! Ce va spune lumea? Și, mai ales, cât timp va spune lumea? Și... Cine este „Lumea”? Este cumva Dumnezeu Atotputernicul? Până și El ne așteaptă să închidem ochii pentru ca după aceea să ne cheme la Judecata de Apoi. Și cine ești tu ”Lumea” să faci altfel decât a decis Creatorul să facă pentru sine și pentru tine? „Lumea” zice și face din mai multe motive:

  • dacă vorbește despre tine este pentru a ascunde propriile eșecuri. Dacă vorbesc despre tine sau despre Y nu vorbim despre mine, nu? Și atunci nu sunt eu sub lupă ești TU sau El sau EA sau oricine altcineva este subiectul discuției;

  • pentru că viața „Lumii” este atât de mică și lipsită de evenimente, încât nu prea are despre ce altceva să vorbească;

  • pentru că vrea să te protejeze! Da! Ai citit bine! Vrea să te protejeze. Cunoaște-ți expresia aceea „Cum scoate unul capul, cum ceilalți sar să-l tragă în jos!”? Facem treaba aceasta din dorința de a-i proteja pe cei dragi nouă, pentru că atunci când fac ceva deosebit de ceea ce cunoaștem noi ni se pare că sunt în pericol. Nimic nu ne îngrozește mai tare decât teama de necunoscut. Dezaprobarea Lumii (mai ales când vine vorba de familie) este consecința firească a fricii de necunoscut și a neputinței de a-i ajuta pe cei dragi dacă ar fi în pericol. Dezaprobarea Lumii poate duce la excomunicarea noastră din cercul în ne aflăm și în care simțim confort și siguranță.

Prin urmare „Lumea” are propria ei personalitate, agendă și interese care de multe ori diferă de ale noastre.


Lasă Lumea să vorbească în timp ce tu îți creezi propria realitate și fericire!

Lasă Lumea să vorbească! La un moment dat va obosi!

Lasă Lumea să vorbească! La un moment dat va găsi alt subiect de discuție!

Care este cea mai bună cale de a închide Gura Lumii?


Succesul Tău


4. Te focusezi pe ce NU VREI

Pentru că experimentăm de mici copii „traume” sub diverse forme, învățăm meta programul DINSPRE, adică acel program care ne face să fugim/ să evităm tot ceea ce înseamnă durere, pierdere sau disconfort. Tocmai de aceea ne concentrăm toată energia noastră să nu mai vrem să experimentăm durere sub nici o formă. Din păcate atunci când facem aceasta nu putem să experimentăm plăcere, bucurie sau să identificăm corect oportunitățile de viață sau carieră care ni se prezintă. Suntem atât de prinși în capcana „trecutului” nostru încât facem teoria drobului de sare: „Dar dacă se întâmplă?!” Iată o nouă întrebare pentru tine: „Dar dacă nu se întâmplă ceea ce te temi tu că s-ar putea întâmpla?” și „Dar dacă se întâmplă să reușești?!” Ambele variante sunt posibile. Problema este că suntem atât de prinși în paradigma eșecului și a concentrării pe toate lucrurile negative care s-ar putea întâmpla, încât nu suntem capabili să analizăm alternativele. De altfel sintagme proverbiale românești (pe care le consider Convingeri Limitatoare) ne învață această paradigmă - Bani albi pentru zile negre sau Pune răul înainte de toate.

Cum s-ar putea transforma toate acestea? Ce vrei?

Nu mai vrei datorii! Vrei bani!

Nu mai vrei ceartă? Vrei liniște și echilibru!

Nu mai vrei haos? Vrei ordine și structură!


Deci, Ce VREI?!


5. Ești rezistent(ă) la SCHIMBARE

Ne lăudăm cu cât de mult ținem la anumite lucruri, oameni, obiecte, tabieturi, abilități, moduri de a face lucrurile, etc. De fapt nimic nu durează o veșnicie. Și atunci când ceva se strică, se pierde sau moare, resimțim o tristețe profundă. Lucrurile se schimbă în acel moment „by default” și nu prea avem un cuvânt de spus așa că acceptăm cu resemnare.

Când însă avem un cuvânt de spus, acesta se traduce prin REZISTENȚĂ LA SCHIMBARE. Și nu este neapărat vorba aici despre cum să nu mai reziști schimbărilor din viața ta care se produc fie că vrei, fie că nu vrei, cât mai degrabă este vorba despre cum să te „dezveți” de rezistență și să accepți că noua realitate este parte a progresului tău și al celorlalți.